Season finales make me mad

In fiecare luna de mai trebuie sa ma enervez la sfarsituri de sezoane. Anul asta e si mai dur ca a fost sfarsit de serial Gilmore Girls. Si a fost de cacat, dezamagitor – Rory pleaca sa scrie pentru some lamo ziar online si Lorelai se pupa cu Luke, vor sa ne dea de inteles ca this is it, acum sunt impreuna for ever and ever, da’ de unde stiu eu ca asta nu-si saboteaza din nou relatia, cum a facut-o pana acum?

In Grey’s Anatomy la fel. S-a terminat trist, probabil ca Meridith n-o sa mai joace ca apare sora ei care flirtase cu Derek in bar, pe ea o cheama tot Grey, asa ca serialul poa’ sa se cheme tot la fel…Din cate am inteles, George iese si el…

Ma iau alta data de Lost si de Prison Break (la astea am renuntat, I’ve had enough, simt ca ma duc cu zaharelul).

Oh by the way, la ziua Ancai a fost un baiat care semana atat de mult cu George!!! There you go, freakin’ funny! (click pe poze, e mai evident cand sunt mai mari)

What would Trump do?

Bianca si-a incheiat postul maraton de 5 minute cu mine, asa ca ma simt usor taguita. Am fost azi la interviu for a job. Cred ca al treilea ever. E groaznic, am emotii mereu, ma balbai, nu sunt in stare niciodata sa gasesc niste defecte cool. Sau sa zic unde ma vad in 10 ani. Treaba mea. Jobul pentru care m-am dus era de account si s-au uitat in CV’ul meu si se pare ca am facut multe chestii pe PR. Si m-au intrebat de ce nu vreau PR. M-am blocat. Ce puteam sa zic in afara de ‘nu vreau si cu asta basta’? Si se pare ca there IS a good answer, mi-a venit in metrou in drum spre casa, but I’m not that witty cat sa dau un raspuns bun la un interviu. Anyway, nu-l iau sigur.

In partea a doua mi-au dat sa completez un formular, niste idei de dezvolatat and stuff. Mi s-a spus ca am juma’ de ora pentru asta. I did it well and I did it faster. Si stau si stau..tot asteptam sa se intoarca persoana cu care dadeam interviul. Incep sa ma plimb prin camera aia, care era plina de trofee si diplome. Le-am studiat in cel mai mic detaliu – alea de Ad’Or veneau si cu diploma si unele nu erau coordinate cum trebuie (premiu-diploma pe an si categorie adica). Ma gandeam sa le schimb eu, da’ mi-a fost frica sa ating ceva. Efect post-CSI I guess. Altele: Effie, AdPrint, Golden drum, diploma de la premiile VIP.(pff).

And that took an hour, uitat + plimbat. Ii dau mesaj Biancii pentru sfaturi si imi zice sa ma duc la baie, poate ma vede cineva. Ies, intreb special la receptie unde e baia, doar doar isi aduce aminte, ma duc, ma intorc – nimic. Un telefon de la curvette, radem de situatie, ne gandim ca poate sunt in focus room si ma urmaresc aia pe acolo din spatele zidului fals, ca oglinda nu era. Intr-un final ma duc la receptie sa-i zic ca je suis finis cu formularul ala, coboara fata si im home free! Pun pariu ca faptul ca teoretic am stat o ora si sa completez ala is sooo gonna help me;).

Trafic

Am facut 2 ore pana la Ploiesti, dintre care 1:15 de la mine pana la Otopeni. Word!

Si yet again ma plang de trafic. Da’ nu cred ca ma mai enerveaza, am ajuns intr-o stare serena, zambesc cand ii vad pe aia din autobuz ca incearca sa vada de ce nu inaintam. Si scot aer pe nas, fac ‘ntz ntz ntz, hai domnle odata..’, se uita la ceas. Sa fim seriosi, daca pleci la 8 de acasa, pleci pe riscul tau.

Doar ca imi place sa cred ca de undeva de sus o sa pice SOLUTIA. Sigur e ceva acolo la care nimeni nu s-a gandit, dar e atat de evident precum un insight dupa ce-l gasesti. Cer sa se gaseasca solutia, sa ajung sa-mi dau cu palma peste frunte si sa zic ‘da mah, asta era!’.

In the lovely words of Dana – “de ce se concentreaza astia pe clonare si nu pe teleportare?” Si pe bune acum, trekies din toata lumea asteapta sa ‘engage!’. Nu cred ca e cineva excited sa aiba un al doilea self.